Așteptăm adesea să vedem limpede ca să începem.
Să vină ideea bună. Să tacă îndoiala. Să se alinieze, în sfârșit, împrejurările. Atunci vom face pasul acesta, vom avea conversația aceasta, ne vom lua timp să trăim altfel.
În Evanghelia după Marcu, Isus Se scoală când încă este noapte. În ajun, mulți oameni veniseră la El. Iese și Se retrage într-un loc pustiu ca să Se roage. Ziua încă nu a venit, dar El pornește la drum.
Detaliul acesta mă reține. Nu caută mai întâi să prelungească avântul din ajun. Creează un spațiu în care nimeni nu-I cere nimic. Un spațiu ca să asculte, înainte să răspundă.
Poate că nu avem nevoie de o lumină perfectă ca să facem pasul următor. Uneori este de ajuns să ne oprim o clipă, să lăsăm ochii să se obișnuiască cu întunericul, apoi să înaintăm cu lumina pe care o avem.
Ziua va veni. Până atunci, ne putem ridica deja.