FRENESRO← reflecții
Meditația 02

Ceea ce rămâne

Coloane antice în ruină, printre ierburi aurii, la răsărit

„Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

1 Ioan 2:17 · Cornilescu 1924 (VDC)

Unele știri ne tulbură mai mult decât altele. Ne ocupă ecranele, conversațiile, uneori chiar și nopțile. Avem impresia că totul se joacă acum, că întregul viitor depinde de ce tocmai s-a întâmplat.

Istoria ne amintește totuși altceva. Imperii care păreau veșnice au dispărut. Puteri crezute de neînvins nu mai sunt decât o pagină într-o carte. Ce părea imens ieri este adesea uitat mâine.

Ioan nu disprețuiește lumea. Ne invită doar să nu ne punem toată greutatea pe ea. Ce trece ne poate atinge fără să ne definească.

În dimineața aceasta putem alege unde ne ancorăm inima. Nu în ce se schimbă în fiecare zi, ci în Cel care nu Se schimbă. Să ne rugăm pentru cei care poartă răspunderi. Să vorbim cu blândețe celor care nu gândesc ca noi.

Împărățiile trec. Pacea lui Dumnezeu rămâne.

← toate reflecțiile