Dincolo de două săptămâni, cele mai bune prognoze meteo fac adesea mai rău decât o simplă medie a anilor trecuți. Micile erori se adună zi după zi, iar specialiștii vorbesc despre un „deșert al predictibilității” între două și șase săptămâni. O echipă de cercetători de la Harvard, Universitatea din Toronto, MIT și Microsoft Research a descris în revista Nature o unealtă care ajută să se treacă o parte din acest prag.
Unealta nu prevede ea însăși vremea. Ia prognoza unui model, exprimată ca probabilități ca o săptămână să fie mai caldă, mai rece, mai uscată sau mai umedă decât de obicei, și o corectează. Pentru asta compară 20 de ani de prognoze trecute cu ce s-a întâmplat de fapt, înlătură erorile pe care modelul le repetă și ține cont de vremea săptămânilor recente. Se reantrenează în fiecare zi, fără un supercalculator, iar codul ei poate fi folosit liber.
Testată pe trei sisteme, le-a îmbunătățit pe fiecare și a dublat îndemânarea unui model de IA la trei și la patru săptămâni. A depistat mai bine și căldura extremă și ploaia din jurul marilor inundații. Autorii rămân prudenți: câștigurile sunt modeste, o prognoză poate greși în continuare, iar unealta nu înlocuiește modele mai bune.
Nu controlăm vremea. Dar câteva săptămâni de pregătire în plus pot ajuta la protejarea recoltelor, a rețelelor electrice și a vieților.