Proteinele sunt micile mașini ale vieții: accelerează reacții chimice, produc lumină și pot chiar descompune plasticul. Până acum, ca să ceri unei IA să proiecteze una, îți trebuia o cunoaștere solidă a structurii și a geometriei moleculare. O echipă condusă de Universitatea Westlake, din China, a descris în revista Nature un model numit Pinal, care pornește de la o propoziție simplă, cum ar fi „o proteină care emite lumină verde”.
Pinal lucrează în doi pași. Un prim modul transformă descrierea într-un fel de plan structural; un al doilea scrie secvența de aminoacizi care corespunde și planului, și cererii. Instrumentul pregătește mai multe planuri și păstrează cea mai bună pereche. Ca să-l antreneze, cercetătorii au asociat 135 de milioane de proteine cu descrieri ale a ceea ce fac: aproximativ 1,7 miliarde de perechi text-proteină.
Rezultatele sunt reale, dar modeste. Pentru proteina luminoasă au fost generate 50 000 de secvențe; 29 au fost testate și doar una a luminat cu adevărat. Pentru o altă proteină, implicată în captarea carbonului, 5 din 20 de candidate au funcționat, iar cea mai bună a făcut procesul de 1,7 ori mai eficient decât proteina naturală. Autorii recunosc că stăpânirea unor proprietăți precise rămâne dificilă.
Este ceva frumos în a-i privi pe cercetători învățând, pas cu pas, gramatica celor vii. Instrumentele acestea înaintează, dar drumul rămâne lung și smerit, făcut din încercări și eșecuri.